Fotbalistul român Popescu (II) Gheorghe, cunoscut de mulţi sub numele de Gică Popescu, s-a născut la 09.10.1967, în Calafat, judeţul Dolj. „Maestru emerit al sportului”( 1999 ) .

A jucat pe postul de fundaş central. În Divizia “A” , şi-a făcut debutul la 09.06.1985, în meciul „Universitatea” Craiova – F.C. Braşov, 1 – 0.
A evoluat în ordine, la echipele „Universitatea” Craiova (1984 – 1987, 65 de jocuri, 3 goluri), „Steaua” Bucureşti (1988, 13 jocuri, 1 gol), „Universitatea” Craiova (1988 – 1990, 50 de jocuri, 15 goluri).

După 1990 Gică Popescu a devenit jucător profesionist, jucând peste hotare, în Olanda la „P.S.V. Eindhoven” (1990 – 1995, 108 meciuri, 23 goluri), în Anglia la „Tottenham Hotspur” (1995, 23 de jocuri, 3 goluri), în Spania, la F.C. Barcelona (1995 – 1997, 68 de jocuri, 9 goluri), în Turcia la „Galatasaray” S.K. Istanbul (1997 – 2001, 110 meciuri, 5 goluri) şi în Italia la „Lecce” U.C. (27 de meciuri şi 3 goluri).

Revine în România, în 2002, la „Dinamo” Bucureşti (deranjând enorm „fanii” olteni), jucând până la sfârşitul turului doar 8 meciuri. Pleacă la „Hannover ׳96”  în Bundesliga, unde a evoluat în 14 jocuri, înscriind 1 gol.

Fotbalist deosebit de dotat fizic, cu o alură de baschetbalist, îndeplinând rolul de libero sau mijlocaş la închidere, se numără printre cele mai valoroase produse ale ultimelor decenii, fiind declarat cel mai bun fotbalist al României de 6 ori (în 1989, 1990, 1991, 1992, 1995 şi 1996).

Gică Popescu a câştigat un titlu de campion al României, cu „Steaua” Bucureşti.

Are un palmares internaţional impresionant: câştigarea Cupei Spaniei în 1996 şi a Cupei Cupelor, în 1997, cu C.F. Barcelona, în calitate de căpitan al echipei, câştigarea campionatului cu „Galatasaray” în 1998, 1999 şi 2000, a Cupei Turciei în 2000 şi 2001, a Supercupei Turciei în 1999 şi 2000, a Cupei UEFA şi a Supercupei Europei cu Galatasaray.

În prima reprezentativă a ţării noastre a avut 115 selecţii şi a înscris 16 goluri.

Gică Popescu a debutat la 20.09.1988, în meciul amical România – Albania, 3 -0 (2 – 0), disputat la Constanţa, pe Stadionul „1 Mai”.A jucat până în minutul 60 când a fost înlocuit cu coechipierul său de la „Universitatea” Craiova, Emil Săndoi.

A fost component al primei reprezentative, la turneele finale ale Campionatului Mondial din Italia (1990), S.U.A. (1994) şi din Franţa (1998) la care a egalat recordul lui Nicolae Kovacs, din 1938, având la activ trei participări consecutive la turneele finale ale Campionatului Mondial.
De asemenea, şi-a adus o contribuţie importantă şi la calificarea „Naţionalei” la Turneul final al Campionatului European din Anglia (1996) şi din Belgia-Olanda – 2000.

Ultima selecţie în echipa naţională „A” a fost la 29.03.2003 în meciul din preliminariile Campionatului European-2004, România – Danemarca, 2 – 5 (1 -1) disputat la Bucureşti.

La acest meci a fost a 35-oară căpitanul „tricolorilor”.

Gică Popescu se retrage din fotbal, iar din 2003 devine asociat la firma de impresariat „Becali & Popescu”.
Este fondator al Şcolii de Fotbal „Gică Popescu” din Craiova şi ambasador al Comitetului Olimpic Sportiv Român.

În 18 mai 2004, pe stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova, a avut loc meciul său de adio, „Gala Gică Popescu”, reţeta meciului şi licitaţiile de tricouri ale unor internaţionali au luat destinaţia „fondului umanitar”-Spitalul de Urgenţă Craiova – Secţia de Pediatrie, care va purta numele lui Zoltán Crişan.

sursa foto