Iordache  Eugen s-a născut la 30.04.1922, în Bucureşti. Maestru al sportului. Antrenor.

A debutat la o echipă de cartier, „Gloria” Bucureşti, în 1938. În 1943 a fost transferat la „Juventus”, unde a evoluat aproape 10 ani, până în 1952, an în care participă cu echipa „naţională” la Jocurile Olimpice de la Helsinki. În ediţiile de campionat 1952 şi 1953 joacă la „Rapid” Bucureşti, în linia de atac cu Bazil Marian, Ştefan Filote, N.Roman şi Andrei Rădulescu, după care trece în „atacul” „Progresului”, împreună cu Ozon, Smarandache şi ceilalţi.

Apoi a fost împrumutat pentru un „retur” la I.C. Oradea, după care s-a reîntors la „Progresul”, unde a încheiat activitatea fotbalistică, în calitate de jucător.
A avut 12 selecţii în prima reprezentativă a României ( şi 1gol ), debutând la 08.10.1946 în Cupa Balcanică, în meciul Bulgaria – România, 2 – 2 (2 – 1), disputat la Tirana.

Ca antrenor a început munca în toamna anului 1957 la centrul de copii şi juniori al „Progresului”, şi apoi, ca secund, la echipa de seniori a aceluiaşi club (1960 – 1962), alături de Augustin Botescu şi Cornel Drăguşin.
Urmează lotul de tineret „Viitorul” (1962 – 1963), „Metalul” Bucureşti (1963 – 1964), „Progresul” Bucureşti, ca secund (1965 – 1967), „Dinamo” Bucureşti (1968 – 1970).

Continuă, ca antrenor, în cadrul centrului de copii „C.F.R.” Cluj – Napoca (1970 – 1971), „Jiul” Petroşani (1971 – 1972), „Progresul” Bucureşti (1972 – 1974).
Timp de doi ani (1975, 1976) lucrează ca antrenor în Algeria, după care, în 1977, reia munca cu copiii şi juniorii la „Progresul” Bucureşti.

A decedat pe 22.02.1988.